Liliacul

Liliacul comun sau Syringa vulgaris este un arbust din familia Oleaceaelor, originar din Asia, ce poate atinge pana la 4 metri inaltime. Liliacul este un arbust cu flori, deloc pretentios si foarte apreciat in gradina pentru florile sale minunat de parfumate de culoare alba, violeta sau albastra.

Sfaturi practice

Un clasic al gradinilor, liliacul infloreste din mai pana in iunie, oferind un spectacol imbatator si colorat. Liliacul, planta care exista in 22 specii diferite, accepta o expunere la soare sau in semi-umbra si un sol neutru sau calcaros.

Acest arbust rustic este apreciat de gradinari pentru vigoarea si longevitatea sa, chiar daca este sensibil la cateva boli, precum bacterioza liliacului (pete negre), oidium (un tip de mucegai) si este atacat de fluturele liliacului, care isi depune larvele pe frunzele sale, iar acestea le mananca.

Intretinerea liliacului

Ingrijirea presupune taierea liliacului dupa inflorire, reducand la jumatate tijele cu inflorescente trecute. Iarna sau primavara devreme, liliacul se curata bine de toate resturile (frunze si flori uscate), se scutura strasnic pentru a fi reintinerit.

Cea mai buna perioada de plantare a liliacului este primavara, in lunile aprilie sau mai. Vara, liliacul se poate inmulti prin butasire.

Daca va doriti un liliac in gradina, este de preferat sa alegeti o planta tanara, care poseda cat mai multe ramuri si care este bine inradacinata in ghiveciul ei.

Liliacul se planteaza de regula intr-un loc insorit unde va inflori mai repede si cu drenaj bun al solului (neutru sau calcaros). Pentru plantarea sapati o groapa de aproximativ 60 cm adancime si 60 cm latime si adaugati in pamantul de gradina si compost sau gunoi de grajd. Acoperiti  radacina cu paie si apoi udati.

Liliacul in Europa

Liliacul  se numara printre cadourile facute de Soliman al II-lea ambasadorilor Europei Occidentale. Asa arbustul recunoscut pentru parfumul florilor sale a prins radacini si in vestul batranului continent, acolo unde s-au obtinut noi varietati. Putini stiu ca florile, dar si frunzele liliacului au si proprietati terapeutice, fiind tonice, astringente si revulsive.

Terapiile naturale oferite de liliac

Frunzele de liliac, fierte in lapte dulce, curata tenul de pete. Florile de liliac, strivite si inmuiate in apa calda, calmeaza tenul inrosit, il invioreaza si-i confera suplete.

Apa din flori de liliac se obtine umpland o sticla, pe jumatate, cu flori, peste care se adauga alcool, pana la un litru. Sticla se astupa bine si se lasa la intuneric 2-3 saptamani dupa care se filtreaza si peste lichidul obtinut se toarna apa distilata, in proportie de 1:2. Amestecul obtinut se foloseste sub forma de comprese pentru ten ori pentru piele, in igiena generala.

Impotriva durerilor reumatismale se face un unguent din 40 de grame de flori de liliac, puse la macerat intr-un litru de ulei, pentru doua saptamani, intr-un loc intunecos si cald. Zonele dureroase se ung cu acest amestec, de cateva ori pe zi, masandu-se usor.

Frunzele de liliac alb pot fi folosite ca remediu impotriva arsurilor de tot felul. Se culeg frunze de liliac si se fierb, pana ce apa se innegreste. Se lasa fiertura la racit si, cand este calda, se scot frunzele si se aplica pe locul afectat de arsura. Se fixeaza cu pansament sau o fasie de panza curata si se tin 24 de ore, timp in care pansamentul nu trebuie lasat sa se usuce pentru ca rana sa nu se agraveze.

Pansamentul se umezeste tot timpul cu apa in care s-au fiert frunzele. Dupa 24 de ore, se scoate pansamentul si, odata cu frunzele, se ridica si primul strat de impuritati de pe arsura, lasand locul curat si sterilizat.

Dupa gravitate, procedeul se repeta mai multe zile la rand, conditia esentiala fiind ca frunzele sa fie schimbate la 24 de ore si pansamentul sa fie umezit tot timpul. Dupa acest tratament, pielea va ramane sanatoasa si curata, elastica si catifelata, fara urme de arsura.